Deşi este general acceptat că în moştenirea genetică intră şi coeficientul de inteligenţă, din ce în ce mai mulţi cercetători susţin că IQ-ul unei persoane poate creşte sau scădea de-a lungul anilor, arată Wall Street Journal.
Indicatorii se pot schimba atât gradual, cât şi rapid, creşterile fiind insesizabile pe termen scurt. Efectele creşterii inteligenţei în urma unor instructaje cognitive pot dispărea după câteva luni.
În cadrul celui mai recent studiu, un grup de 33 de elevi britanici, cu vârste cuprinse între 12 şi 16 ani, a primit spre rezolvare teste de inteligenţă, acestora făcându-li-se şi tomografii. Patru ani mai târziu, elevii au fost testaţi din nou de grupul de cercetători de la Centrul Wellcome Trust pentru Neuroimagistică de la Universitatea Colegiului din Londra. În jur de 9% au manifestat schimbări considerabile, de 15 puncte sau mai mult, ale coeficientului de inteligenţă.
"Există multe mituri despre IQ, cum ar fi că IQ-ul este un număr fix sau că este un glob de cristal pentru performanţele viitoare", spune Eric Rossen, director pentru dezvoltare profesională şi standarde la Asociaţia Naţională a Psihologilor Şcolari din oraşul Bethesda, Maryland din SUA.
Primele teste adecvate de inteligenţă au fost publicate în SUA la începutul anilor 1900, spune Alan S. Kaufman, profesor de psihologie clincă de la Universitatea Yale şi co-autor al mai multor teste de IQ. Rezultatele îi compară pe oamenii de aceeaşi vârstă, bazându-se pe o gamă vastă de întrebări şi sarcini cognitive, de la procesarea informaţiilor şi procesarea unor modele, până la rezolvarea unor probleme de matematică adecvate vârstei şi de vocabular. În vreme ce un coeficient mediu de inteligenţă se încadrează în intervalul 90 şi 110, un geniu ar trebui să aibă 140 sau mai mult, susţine profesorul Kaufman.
Creierul este stimulat cel mai mult de sarcinile care presupun învăţare
Există paşi practici pe care oamenii îi pot urma pentru a vedea schimbări pe termen lung ale IQ-ului. Un studiu al Institutului Naţional de Sănătate Mentală, care a durat 30 de ani, arată că oamenii ale căror locuri de muncă presupun relaţii complexe, elaborarea unor sisteme sau rezolvarea unor probleme dificile, tind să se descurce mai bine de-a lungul timpului la testele cognitive. Rezultatele oamenilor a căror muncă este simplă şi presupune puţină gândire tind să scadă, conform studiului publicat în 1999.
De asemenea, creierul este stimulat cel mai mult de sarcinile noi, care presupun învăţare, conform unui alt studiu, publicat în 2008. Cercetătorii de la Universitatea din Hamburg au testat 20 de tineri, cărora le-au cerut să înveţe să jongleze, după numai şapte zile materia cenuşie mărindu-se. După ce instructajul s-a terminat, materia cenuşie adăugată a început să se contracte, subiecţii fiind capabili să jongleze în continuare însă.
Şcolarizarea creşte coeficientul de inteligenţă cu mai multe puncte în fiecare an, conform studiului profesorului de dezvoltare psihologică, Stephen Ceci, de la Universitatea Cornell.
"Dacă ne uităm la testele de inteligenţă, vedem întrebări cum ar fi cine a scris Hamlet sau de ce trebuie să plătim pentru serviciile poştale", spune Dr. Ceci, "răspunsuri pe care, cel mai probabil, le vom găsi la şcoală".
Învăţarea intensivă poate duce la creşterea coeficientului de inteligenţă. Folosind metoda denumită "n-înapoi", cercetătorii de la Universitatea din Michigan au efectuat teste asupra unor tineri adulţi care trebuiau să memoreze secvenţe de litere de pe un ecran. Literele apăreau şi dispăreau de pe ecran, iar subiecţii trebuiau să apese pe un buton de câte ori mai apăruse litera respectivă înainte, dacă aceasta se repeta.
După 25 de minute pe zi, timp de opt până la 19 zile, au apărut creşteri ale inteligenţei fluide, creşterile fiind proporţionale cu durata învăţării, spune Susanne Jaeggi, co-autoare a studiului publicat în 2008. Creşterile tind să dispară după ce practica încetează, susţine Dr. Jaeggi.
De asemenea, lecţiile de muzică contribuie la creşterea coeficientului de inteligenţă, conform cercetătorului E. Glenn Schellenberg, profesor de psihologie la Universitatea din Toronto. Lecţiile de muzică acordate copiilor de şase ani au mărit coeficienţii de inteligenţă ai acestora cu până la 7,5 puncte, scâzând cu 2 puncte până când aceştia au ajuns la facultate, conform studiului publicat în 2006.
Un studiu din 2011 al unei echipe de cercetători de la Universitatea din Kansas arată că persoanele care practică muzica pentru un deceniu sau mai mult au un coeficient de inteligenţă mai mare după vârsta de 60 de ani, raportat cu cei din aceeaşi categorie de vârstă. (Adrian Marica)
Sursa: www.gandul.info- 06.12.2011
